Receptivitatea la feedback: Cinci tipologii

Nu cred că am văzut CV care să omită receptivitatea la feedback – calitate esenţială, care însă şi-a pierdut conţinutul dată fiind repetarea excesivă şi transformarea sa în clişeu. De cele mai multe ori, utilizarea frecventă a sintagmei nu semnalează o inflaţie de inşi care practică ascultarea activă, dovedesc flexibilitate în gândire şi implementează sugestiile în vederea dezvoltării personale şi profesionale. Ci exact opusul: evidenţiază o nevoie reală, o deficienţă. Îndrăznesc să afirm că cel mai uzitat cuvânt în Siria este “pace”, în timp ce în topul românesc conduce detaşat expresia “lucrului bine facut”. Cred că aţi prins ideea. De fapt, toţi suntem receptivi la feedback şi să nu îndrăznească cineva să spună contrariul.

În cele ce urmează, vă propun o radiografie a modalităţilor în care definim şi înţelegem receptivitatea la feedback (în principal cel negativ, pornind desigur de la premisa că acesta este oferit într-o manieră corectă):

Diletantul: extrem de politicos, ascultă cu atenţie, dă aprobator din cap, ba chiar se dovedeşte proactiv în solicitarea feedback-ului. Tipul ideal care prin atitudinea exemplară aproape că îl face pe interlocutor să devină stânjenit de sarcina pe care o are. Nu înregistrează însă progres, fiind ca un arbust, de neclintit în abordarea sa. Pe principiul “zic ca tine, fac ca mine”;

Temerarul: nu ascultă, întrerupe constant intelocutorul, iar în puţinele clipe de tăcere îşi pregăteşte dârz riposta. Este maestrul justificării, se consideră mereu nedreptăţit şi ia totul personal; reflectă principiul “zic ca mine, fac ca mine”;

Infanteristul: echilibrat, ascultă cu luare-aminte, trece totul prin filtrul personal şi îşi ajustează atitudinea în direcţia corectă; este însă mereu în alertă, vânează erorile intelocutorului, pentru a-i demonta autoritatea şi a-şi dovedi superioritatea; pe principiul “zic ca tine, fac mai bine decât tine”;

Dramaticul: ascultă demoralizat, se autoculpabilizează exacerbând motivul iniţial al discuţiei, stima de sine este în picaj, generând inerent o diminuare a performanţei viitoare. Este fidel principiului “zic ca tine, nu mai fac deloc”;

Vă las pe voi să definiţi ultimul tip – acela în care cu siguranţă că ne şi încadrăm :-). Cert este că atunci când primim feedback (negativ), este necesar să avem în vedere cei 3A:

Ascultă întâi, apoi vorbeşte. Se spune că atunci când asculţi, s-ar putea să afli ceva nou, în timp ce atunci când vorbeşti nu faci decât să repeţi ceea ce ştii deja.

Atitudinea contează. Atunci când iei totul personal, nu faci decât să să îţi manifeşti egocentrismul în forma lui pură şi să îţi exersezi talentul de scenarist. Relaxează-te: nu eşti tu personajul principal în filmul celuilalt.

Ajustează şi mergi mai departe. Doar prin upgrade-uri succesive putem accesa versiunea noastră superioară.