De ce literatura motivaţională nu îţi va schimba viaţa

Literatura motivaţională este o modalitate excelentă de autocunoaştere şi autoeducaţie, mai ales în contextul în care inteligenţa emoţională nu se numără printre materiile predate în şcoală. Citindu-i pe Carnegie, Covey sau Maxwell devii conştient de aspecte care altfel poate nu ar face obiectul preocupărilor tale: dobândeşti noţiuni elementare de psihologie, înveţi să comunici, capeţi încredere în abilităţile tale, te familiarizezi cu aspecte cheie precum integritatea sau recunoştinţa.

Cu toate acestea, dezvoltarea personală practicată excesiv (cursuri, bloguri, cărţi, workshop-uri) este o formă subtilă de auto-sabotaj, la adăpostul unei conştiinţe împăcate de ideea că timpul investit în lectură echivalează cu însuşi progresul nostru. Un autor motivaţional ar riposta prompt: “Motivaţia e ca duşul. Nu durează aşa că e recomandat zilnic” (Zig Ziglar). Într-adevăr.

Totuşi, acest gen de motivaţie sterilă, dependentă de cărţi şi citate isteţe, este similară cu un aparat de fitness revoluţionar care îţi sculptează pătrăţele pe abdomen în timp ce tu vizionezi în tihnă serialul favorit, la o Cola şi-un Big Mac. Sau, mai bine zis: ca atunci când treci sala cu brio dar pici oraşul pentru că citatele nu te-au ajutat să faci întoarcerea din trei mişcări! La fel este şi în cazul dezvoltării personale: teoria nu te va ajuta să-ţi conduci cu succes viaţa ci, dimpotrivă, poate genera ceea ce englezii numesc analysis paralysis”.

Dacă cele câteva cărţi citite nu sunt urmate de acţiune şi progres cuantificabil, iar motivaţia devine doar o stare de spirit plăcută dar neroditoare, mai bine-i înlocuieşti pe Carnegie cu Dostoievski şi pe Maxwell cu Thoreau. Cel mai probabil pasiunea ta se rezumă la lectura însăşi, nicidecum la transformarea vieţii tale. Fapt justificabil de altfel. Este revigorant să ţi se amintească mereu că eşti un mic zeu, cu abilităţi nebănuite, care trebuie doar să-şi acceseze puterea interioară. Cum altfel să fi proliferat industria dezvoltării personale, evaluată la peste 12 miliarde de dolari anual numai în SUA.

Concluzionând, cărţile motivaţionale contribuie semnificativ la modelarea personalităţii şi cultivarea sinelui, însă în absenţa migraţiei din zona de confort, dimensiunea transformatională promovată de acestea trece din sfera plauzibilului în sfera ficţiunii. 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s