Ce ar fi trebuit să învăţăm în şcoală: Zece lecţii pentru o viaţă autentică

  • Să îţi asumi fiecare alegere, gest sau cuvânt. Să îl îmbrăţişezi pe “dacă”, să te simţi confortabil în prezenţa riscului (de a fi interpretat greşit, de a părea vulnerabil, de a alege drumul complicat). Mereu se va ascunde o îndoială în umbra unei decizii. Dar poate fi anulată de încrederea neclintită că oricare ar fi urmările, ai puterea, curajul şi seninătatea de a ţi le asuma şi de a îndrepta lucrurile. Aşadar, certitudinea nu stă în decizie, ci în decident.
  • Să nu încerci să dovedeşti nimic nimănui. Poate doar ţie însuţi că ai învăţat să (te) iubeşti. Dacă nu ai întrebări, nu le inventa doar pentru a te face remarcat(ă). Dacă şofatul nu te pasionează, nu-ţi cumpăra o maşină doar pentru a demonstra că poţi. Nu irosi cele mai savuroase momente făcând selfie-uri sau checking-in, doar pentru a arăta cât de mirobolantă e viaţa ta socială. Renunţă la “doar” şi trăieşte pentru tine.
  • Să fii tu, fără măşti. Poate petreci prea mult timp justificându-te, împrumutând din atitudinea celorlalţi, în speranţa că devenind asemenea lor te vor valida. Fii autentic! Cel mai tragic lucru care s-ar putea întâmpla ar fi să primeşti direct sau voalat un “dislike”. De neconceput, dar – dacă nu eşti colecţionar de “like-uri”- cu impact zero!
  • Să renunţi la etichete sau formalităţi. Un “ce mai faci” la începutul unei şedinţe ajută la fel de mult ca o frecţie pentru Pinochio atunci când devine automatism. Dacă nu te interesează răspunsul, las-o baltă. Între a fi direct şi a fi fals, alege întotdeauna prima variantă.
  • Să nu te mai temi de schimbare. Propulsia ta stă în ceea ce ai în minte şi în inimă. Odată ce ai certitudinea că nu te poţi pierde pe tine însuţi, restul nu mai contează. Când contextul îţi este nefavorabil, adu-ţi aminte că nu eşti un copac, deci te poţi muta oricând înspre soare.
  • Să nu te mai temi de ridicol. Oricum nimeni nu scapă de el. Dansează ca o marionetă în slujba ritmului, fără a fi preocupat de privirea celorlalţi când intri în scenă. Îmbrăca-te în ton cu vremea şi cu stilul personal, nu cu trecătorii pe care îi spionezi dimineaţa pe fereastră. Pune întrebări care te ajută să creşti, să înveţi. Chiar dacă vreun atotştiutor îţi va zâmbi ironic, vei supravieţui!
  • Să nu te intimideze oamenii cu multe prescurtări în titlu (Phd, MBA, CFA, CEO). Nici cei sobri, autoritari, mereu cu un cactus sub limbă sau cu atitudine de vechil pe o plantaţie de bumbac. Te gândeşti la cineva anume? E suficient să ţi-l imaginezi alergând gol puşcă, fugărit de un pitbull. Iar dacă imaginaţia nu te ajută, aminteşte-ţi că fiecare persoană are slăbiciunea lui, tenebrele sale. În plus, doar o pseudovaloare va fi flatată de teama ta. Tratează-i pe toţi cu respect, dar fără teamă, şi vei distinge valorile.
  • Să nu crezi că dacă încă nu ai bifat ceva de pe listă, înseamnă că ai pierdut timpul. Viaţa nu se rezumă la tipare sau liste. Nici la lupta continuă pentru o promovare, o casă mai mare, o altă certificare sau neapărat o căsătorie până la o anumită vârstă. Încetează să mai tratezi viaţa ca pe o listă de Black Friday. Şi admiratul vitrinelor are farmecul său.
  • Să nu faci troc cu valorile tale. Toată lumea face politică încercând să promoveze, din diverse motive, ideile lor sau ale altora. Atunci când ai votat deja pentru integritate, nu te mai influenţează alternativele.
  • Să nu insişti în a demonta toate aberaţiile pe care le auzi. Nici să pierzi timpul clevetind şi ridicând astfel toate absurdităţile la rangul de prioritate strategică. Alege-ţi luptele cu maturitate şi investeşte-ţi energia doar în lucrurile care contează. Iar dacă auzi o inepţie, zâmbeşte, dă din cap şi mergi mai departe – întotdeauna funcţionează.