Și eu înțeleg dialectul ochilor tăi

lili66

Cuvintele sunt de prisos când privirea îți oglindește nuditatea eului. Cât de expresivi pot fi ochii dacă știi să îi citești, adâncindu-te în adevărul lor! 

Sclipirea celui care, rușinat de el însuși, se bucură de mâhnirea pe care i-ai împărtășit-o cu încredere.

Privirea iscoditoare a celui încă indecis în privința ta. Să se teamă? Să se încreadă?

Iubirea din ochii lui prin care sufletul dă năvală, magnetizat de ochii ei senini.

Deznădejdea din ochii celui vlăguit, împietrit de neputință, în partaj cu viața după stingerea speranței.

Blândețea celui credincios, privirea mângâietoare care alină, infuzând sufletul în balsam lecuitor.

Compasiunea dublată de superioritate, care știrbește demnitatea celui privit, curmând orice punte dintre umanitatea celor doi.

Bucuria nestăpânită, grimasa celui care încearcă să camufleze entuziasmul din privire cu o nepăsare simulată pe chip.

Confirmarea afecțiunii, dragostea nealterată de asprimea cuvântului, privirea care validează, învelindu-l pe celălalt în acceptare și siguranță.

Frustrarea celui care înfăptuiește răul, mânat de haosul interior, abandonat în beznă, respins, dependent de mustrare.

Stânjeneala din ochii care se tem, transmit inadecvare, sete de invizibil, dor de a-și trage sufletul în umbră, departe de lume.

Privește atent și înțelege. Doar așa vei putea să treci dincolo de mărturia imperfectă a cuvântului și să ajungi la adevărul din sufletul cuiva. 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s