Salutul: Test de autenticitate

gandPoți simți un om după modul în care își ia rămas bun. Un banal “ciao” sau “pe curând” poate semnala o breșă de autenticitate. Ca și cum, deschizând ușa pentru a părăsi conversația, interlocutorul lasă să se întrevadă un crâmpei din lumea sa interioară, spre care se întoarce grăbit.

Nerăbdători din fire, oamenii redevin ei înșiși nu după ce se despart, ci în timp ce o fac. Pentru o milisecundă, în acel cuvânt de rămas bun se simte fie tranziția către o altă frecvență fie constanța autenticității. Se simte frustrarea celui care te-a ascultat, plictiseala, vidul emoțional, lipsa interesului.

Într-un banal “o seară bună”, se poate percepe o cădere: de la o stare de entuziasm simulat la o stare de indiferență autentică; salutul e dublat de grimasa sufletului său; uneori pare să spună “ah, ce bine că s-a terminat”. Alteori, spune “pe ce pierd eu vremea” sau “ce corvoadă!”; ca un zgomot stins – perceptibil doar de o antenă emoțională fină – care trădează schimbarea frecvenței.

Câteodată, în spatele cuvintelor, nu răzbate nimic; e liniște; semn că interlocutorul te-a primit în spațiul autentic al ființei sale, si nu într-o anticameră decorată cu politețuri sau aparențe. Astfel, nu are de parcurs o revenire. Salutul său nu marchează o trecere, ci doar o continuare lină în același plan.

Tu cum spui “la revedere”?