Arome din ceainicul cu amintiri

Seri de iunie. Arșița zilei a fost stinsă de o ploaie de vară, cu aromă de flori de tei. Miroase a copilărie, a amintiri dragi… papuci stropiți cu apă de ploaie și nisip; degete murate prin bălți tulburate înadins; picături de ploaie răzlețe, stinse pe pielea caldă. “Oare mai plouă? Sau se scutură pomii?”.

Miroase a visuri mărețe citite parcă în oglinda apei din vasul lui Grivei. Miroase a prospețime, a frunze ude mângâiate de melci năstrușnici; a joc de copil rebel, revoltat împotriva bunicii: “Cum să culegi melcii în tomberon? Asta nu se face! Dacă nu vor ști drumul înapoi către casă?”. Dar soluții se găseau mereu, orice neatenție a bunicii fiind prilej ca tomberonul să-și piardă capacul în chip neînțeles. Iar melcii, fericiți, se urneau spre grădina din care fuseseră smulși.

Miroase a pământ reavăn, a amintire cu un motan ce pășește grațios pe bordură, scuturând din când în când lăbuțele de apă. “Pesemne că nu îi place”. Miroase a compot de vișine; într-un colț, sub streașină, se odihnește – învelită într-o pătură – oala în care s-au fiert borcanele cu compot. “Oare borcanelor le e frig?”. Ciudat. Însă știam că pătura devine o invitație clară pentru vreo pisică dornică să toarcă ghemuită pe ea.

Seri de iunie – început de vacanță. Seri cu povești și râsete în grădina inspectată minuțios după fiecare ploaie; coborâte de greutatea picăturilor de apă, roșiile sunt scuturate și legate cu migală, răspândind astfel un parfum intens, înțepător. Zâmbesc: urme de pași înfundați în rontul de flori, urmărind o rădașcă. Mama striga în zadar. “Ai grijă, am pus semințe de năsturași acolo!”.

Seri de iunie în care ploaia transformă orașul cu tei într-un mare ceainic, cu miros de amintiri. Seri sorbite cu nesaț, ca o cană cu ceai și o felie de pâine cu unt.

r