România demascată: Între comedie şi dramă

În gară. Un agent de curățenie poartă masca în mod corect, deși este în aer liber. Se apropie parcă jenată ea însăși de mesajul pe care mi-l transmite: trenul are întârziere trei ore. Îi mulțumesc oarecum amuzată de situație – desigur că sistemul electronic de informare nu funcționează. O fi ajuns la ATI, mă gândesc…

Fast forward trei ore. Urc în tren. Un controlor de bilete presupune imediat că sunt în vagonul greșit și mă invită politicos să merg în vagonul următor, la clasa a doua. Îi spun că am bilet la clasa întâi. Sau, cum s-a dovedit ulterior, bilet la teatru în primul rând.

În fața mea, o doamnă trecută bine de prima tinerețe poartă masca în dulcele stil clasic: doar pe buze. Putea fi mai rău – mai nou se poartă masca la cot. Are sens: masca la cot și sutienul la fese. Deloc bizar. Din când în când, renunță complet la mască pentru a vorbi la telefon. Pe vremea gripei spaniole se vindeau măștile perforate pentru fumători. Acum așteptăm măștile cu fermoar pentru vorbit.

Un intelectual citește cufundat în știință o carte destul de stufoasă. Fără dubiu, Kafka e mai interesant decât Monitorul Oficial. Nu are mască nici la cot. Îi captez privirea pentru câteva clipe. Apoi, îi fac o demonstrație întocmai ca o stewardesă profesionistă: dau jos masca și – cu gesturi largi, didactice – o pun la loc, privind țintă ipochimenul nemascat. Acesta se foiește deranjat și încleștează maxilarul de parcă s-ar teme să nu-i țâșnească printre dinți vreo mască regurgitată. Apoi privește pe geam, cu resemnarea celui care alege să doneze un rinichi decât să poarte, fie și de formă, masca.

Un alt personaj patrulează prin vagon în sus și-n jos, enervat. Nu înțeleg cum dar în secunda următoare se iscă un balamuc tipic românesc. O doamnă țipă frenetic, invitând seniorul să spele toaleta trenului, dacă tot se plimbă fără folos și fără mască. Femeia îi explică pe un ton de soprană că are acasă o mamă de 80 de ani și că nu dorește să își asume niciun risc. Domnul excelează prin eleganța răspunsului și începe să arunce cu vituperații: oricum e proastă, stă pe două locuri (de nepermis într-un vagon pe jumătate gol) și dacă se teme de virus, atunci să coboare la prima; sau să meargă cu elicopterul. Sâc.

Poate vă întrebați unde sunt nașii? Pe rândul din spate. Asistă în tăcere. Și cu masca pe bărbie, desigur. Apoi, se prind și ei în horă și încep să se amuze pe seama doamnei stresate de virus. Mă întorc și îi întreb de ce nu le amintesc tuturor călătorilor să poarte masca; îmi răspund că le e jenă să le mai ceară ceva acum când trenul are întârziere. Traduc mesajul: Dacă statul ne arată degetul mijlociu, atunci ni-l putem arăta și unii altora. Educația prin exemplu.

Dincolo de notele comice, suntem noi, cei demascați de COVID. Acum, când masca a devenit blazonul bunului simț, e atât de simplu să ne recunoaștem. Cel care nu poartă masca e cel care nu respectă nici regulile de circulație în trafic. E cel care trece pe lângă tine la coadă la Carrefour, motivând că nu are multe produse (“multe” în comparație cu patronul de butic care cumpără en gros). E cel care nu merge la vot pentru că nu crede în schimbare, mai ales în lipsa vreunei pomeni electorale. La fel ca demascatul ce nu crede în COVID, dar care ar deveni șef de campanie dacă l-ar plăti Bill Gheiț cu zahăr și făină (sau cu iPods și Smart Watches, după caz).

Dacă până acum prostia mai avea o tentă inofensivă, de acum nu o mai are. Revin la concluzia pe care o postam într-un articol în martie: adevăratul virus nu e din China, ci e de-al nostru. COVID nu ne va decima dar prostia da. Izolați în bula noastră, înconjurați de oameni cu aceleași valori, ne simțim în siguranță. Dar România reală e dureroasă. E cangrenată de nepăsare, de mizerie, de lipsa de respect pentru celălalt. Și mai devreme sau mai târziu ne vom lovi toți de ea. Într-o călătorie cu trenul, în spital, într-o sală de așteptare, în trafic, la un ghișeu.

Alege să fii altfel. Arată că-ți pasă. Respectă legea. Poartă masca în mod corect.

Notă: Poți sesiza încălcarea normelor de protecție sanitară, inclusiv cazurile în care masca nu este purtată în spațiile închise, apelând Telverde (0800.800.165).