Timpul mai are răbdare. Noi nu…

timeee

„Nu am timp”…o justificare la fel de (ne)legitimă ca “nu am bani”, atunci când tot ce faci este să navighezi pe rețelele de socializare. Poate și mai clar, a acuza o lipsă de timp este ca și cum ai afirma că nu ai cash dar ești posesorul(oarea) unor genți Fendi sau al unei mașini din seria Fast & Furious.

Deseori spunem că nu avem timp. Poate pentru că timpul, deși este dat fiecăruia din abundență, trebuie câștigat pentru a-l revendica în mod autentic; sau poate că timpul primit este investit fără chibzuință; ori poate credem că trăind grăbit, vom pune timp deoparte pentru mai târziu. 

Mă număr printre cei care se lamentează frecvent de lipsa timpului. Zilele se aseamănă între ele, se contopesc într-o masă amorfă de amintiri, ce servește ca umplutură între cele câteva puncte de reper: sărbători, călătorii, aniversări, vreun beteșug sau vreo întâlnire neprevăzută. Cu alte cuvinte, rutina nu iese în relief, mai ales când aceasta se traduce printr-o alergare continuă resimțită însă ca viață pusă în așteptare

Cu cât ne grăbim să bifăm mai multe lucruri din lista noastră, cu atât pare că timpul își accelerează curgerea, iar bornele vieții noastre sunt tot mai rare. Momentele de rutină se dilată, lăsându-ne un sentiment de impotență, întârziere, insuficiență. Viața trece și nu știm când și cum. Ca un foc de paie întețit de vântul alergării noastre. 

Dar nu viața trece repede, ci noi ne grăbim să o parcurgem de parcă ar fi un sprint la capătul căruia ne-ar aștepta tot ceea ce am parcat de-alungul ei: zâmbete stinse înainte de vreme, lacrimi reprimate, vacanțe amânate, dorințe lăsate pe altădată.

Se poate însă și altfel. Se întâmplă uneori ca zilele să curgă lin, cu tihnă. Viața e trăită cu răgaz, consumată încet dar temeinic. Clipele trec cu vreme, reclamate complet, lăsând în urmă sațietatea vieții. Sunt zile în care plutești purtat de briza timpului, bucurându-te de viață, inspirând-o cu toată ființa, încărcându-te cu un trecut proaspăt dar care nu te copleșește, ci te vitalizează.  

Sunt zile în care reușești fără efort să creezi multe borne, zile în care ești în armonie cu tine, fără a pune în așteptare un prânz bun, o întâlnire cu cei dragi, o plimbare în care zăbovești în fața unui cireș înflorit. Zile în care trăiești pentru tine, nu pentru liste; accepți viața așa cum este și îi recunoști frumusețea în ciuda imperfecțiunilor; îți trăiești libertatea și o aloci pentru ceea ce contează.

În astfel de zile, ne sincronizăm cu viața. Și da, timp este. Unii dintre noi ne-am golit însă de el, în speranța că îl putem păstra până atunci când vom fi cu adevărat pregătiți să-l investim. Alții, alergăm mereu – fără răbdare – înaintea lui sau după el. 

Să ne oprim o clipă…

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s